Artă și Verde [de] Paris. Viaduc des Arts

by Cristina Enache

Deși mereu mă întreb de ce, Viaduc des Arts nu este printre primele atracții turistice ale Parisului. Desigur, în contextul reperelor urbane pariziene aparținând ultimilor 50 de ani, să spunem.

Aș îndrăzni chiar să spun că a intrat în atenția turiștilor o dată cu marele tam tam făcut cu ocazia proiectului New York ului de reabilitare a unei vechi căi ferate și transformarea în deja celebrul HighLine Park. Și a reacțiilor evidente de genul – heeei, Parisul a făcut asta cu 20 ani înainte!

Totul începe de la Place de Bastille, Opera fiind punctul de plecare. Unul dintre cele mai importante spații de manifestare publică ale orașului, istoric și contemporan, reinventat datorită parcului – promenadă de pe Richard LeNoir și a clădirii Operei Bastille, de altfel.

Fosta cale ferată, dată în folosință în a doua jumătate a secolului 19 și desființată în 1979, a fost abordată într-o viziune 100% pariziană de către Patrick Berger, combinând atât de franțuzește arta, comerțul, peisajul și interacțiunea de-a lungul întregului arrondisment 12. Un parc suspendat ignorând total traficul, în care te poți pierde în masive plantate de bambus și care îți lasă periodic luminișuri urbane de contact cu mineralitatea și fluxul orașului. Vegetație, fântâni arteziene, locuri de odihnă, undeva deasupra, pe un parcurs ce se încheie la fel de surprinzător în Jardin de Reuilly.

În timp ce dedesubt, în bolțile de cărămidă, în layerul urban al viaductului, se întâmplă o înșiruire de ateliere, buticuri ale artizanilor, galerii de artă, cafenele. Straturi ale orașului în straturi de percepție. Fragmente de natură și urbanitate, mozaic de peisaje care adună laolaltă într-un spațiu de tranzit, abil modelat, arhitectură și societate.

http://www.leviaducdesarts.com/
photo credit: Cristina Enache
Title photo – By Mbzt (Own work) [CC BY-SA 4.0 http://creativecommons.org/licenses/by-sa/4.0)], via Wikimedia Commons