Malmo. Marea, faleza și apusul

by Cristina Enache

O scurtă revenire pe țărmul suedez ce se îmbrățișează prin mare cu minunata copenhagă m-a bucurat din nou, mai mult chiar decât prima dată. Orașul prea liniștit uneori, atât de bătut de vânt și prieten vechi cu marea s-a reinventat cu o îndrăzneală incredibilă și a dăruit vechii cetăți încă o deschidere către apă, frumoasă regenerare urbană a docurilor portului industrial ce încă se transformă.

Turning Torso – reper urban, semnătură – ca de obicei – contestată – a lui Santiago Calatrava – trasează parcursul urban prin porturi de yachturi, dezvoltări rezidențiale și conversii ale vechilor hale. Aflat într-o conversație fără sfârșit cu vântul obsesiv și permanent, răspunzând șuierat și uneori sfidător, conduce și deschide surprinzătoare perspective către mare. Vastra Hamnen se agață atât de delicat de țărm, într-un minunat gest de conviețuire propune valurilor o joacă de cele mai multe ori timidă, dar doar pentru a se manifesta printr-o curgere firească într-un gest de dominare căruia nu-i poți rezista.

Platformele de lemn, încălzite de soare acolo unde același vânt te înfioară, pontoanele în majoritate scăldate de valuri, jocul sus-jos al falezei, pasarela ascuțită ce înaintează peste mare în vârful căreia simți cum poți zbura dintr-o respirație adâncă atât de sărată, ajutat de curenții puternici de aer care-ți ridică brațele, freamătul apei, complotează împreună în deschiderea sufletelor către o libertate absolută. Nemărginirea, cerul , norii, soarele atât de prețios aici hipnotizează. Și atunci tot ce îți dorești este să sufli norii la o parte și să te bucuri de un apus perfect de soare.