Viena. Culori, muzici, ape și arhitecturi.

by Cristina Enache

Orașul aflat la sud de Dunăre, pe care dacă nu ar fi cântat-o mereu, aș fi spus că a ignorat-o total, îmi spune de fiecare dată definiția lui. Capitală de imperiu parcă dintotdeauna și mereu, sobrietatea arhitecturală însoțește pași și susține priviri, conduce trasee și desenează perspective urbane fără cusur. Nemțește, impecabil, după reguli clasice ale perspectivei, în care nu există greșeală.
Și-n perfecțiunea tectonică a discursului construit cu citate clasice, renascentiste sau naturaliste, un accident sparge formalismul în cioburi, culori, viață urbană. Surprinzător, gestul lui Hundertwasser hipnotizează. Jocul fermecător de culori, forme și mulțime fremătândă absoarbe și trezește totodată.
Atipică și plină de dinamism, Hundertwasser Haus este o explozie de nonconformism vienez. Atrage și conduce, iar traseele din Hundertwasser Village rătăcesc aparent aleatoriu printre boutique-uri de artă artizanală și permanenta prezență a lui Gustav Klimt. Cel mai celebru sărut din lume se află la vânzare pe postere și magneți de frigider, în timp ce spațiul se joacă de-a v-ați ascunselea într-un univers ce pare atemporal. Colaj în patru dimensiuni de texturi, volume, fațade și parcursuri în care te pierzi doar ca să te regăsești, face giumbușlucuri cu vremelnicia clipei dilatate de savoarea descoperirii continue, în timp ce fluidul răgazului curge, înăuntru, afară, incertitudine cuceritoare a unei arhitecturi ce fredonează muzica orașului în care trăiește.